gameness

Vom folosi acest termen pentru a defini o trasatura a comportamentului care este specifica acestei rase, si anume dorinta cainelui de a intreprinde orice fel de actiune dificila pana la capat, indiferent de consecinte, chiar daca aceasta ar insemna si moartea lui.
Gameness-ul pentru pit-bulli este o virtute, asa cum la oameni este curajul neinfricat. Acesta inseamna dorinta si hotararea de a rezolva orice situatie, fara teama. Acest spirit a fost selectionat la pit-bulli de-a lungul numeroaselor generatii. Este ceea ce determina un pit-bull sa lupte timp de doua, trei ore, in ciuda oaselor rupte, a muschilor sfasiati, a pierderii de sange, deshidratarii si epuizarii.
Acest spirit se defineste prin sintagma "POT SA REUSESC" vizavi de orice provocare, fie ca este vorba de competitii de agilitate, de a se urca in copaci sau a-si proteja familia de atacatori.

Este foarte adevarat ceea ce spun si puteti verifica privind fotografiile lui Richard Stratton, unde un pit-bull se urca intr-un copac la o inaltime de 15 picioare doar pentru a se odihni).
In general, un caine game este stabil emotional, cooperant si, in special, foarte iubitor cu copiii. Exista foarte multi caini agresivi care nu sunt game, si exista caini game care nu sunt agresivi fata de alti caini. Agresivitatea determina cainele sa initieze o lupta, dar aceasta stare nu-l va alimenta decat in primele minute. Gameness-ul, pe de alta parte, nu va face cainele sa fie incantat de lupta; dar, daca nu are de ales si trebuie sa se bata , fiti sigur ca o va face pana castiga sau moare, continuand atat timp cat este necesar.
Gameness-ul este o calitate intrinseca la pit-bulli. Nu exista nici o modalitate de a depista daca un caine este game sau nu. Singurul test, care timp de generatii a fost singurul criteriu de a face selectia cainilor in scopul perpetuarii rasei, este acela de a testa cainele in lupta cu un caine care si-a dovedit deja propriul gameness.

linie2
Trafic.ro - clasamente si statistici pentru site-urile romanesti
Cainii care sunt instabili emotional sau care se tem de oameni, in general, nu sunt game. Daca vreti sa va luati un caine dragut, atunci mai bine v-ati lua un caine selectionat sa fie game. In acesti caini gasiti adevaratele calitati ale acestei rase. Intebarile voastre vizavi de gameness sunt foarte bune si as vrea sa va dau raspunsurile corespunzatoare.
Daca, intr-adevar, singura cale de a testa gameness-ul cainelui este de a-l pune in meci si a-l lasa sa lupte pana aproape de moarte, pana unde se poate merge in acest meci ?
Multi proprietari de pit-bulli nu obisnuiesc sa-si puna cainii sa se lupte, in schimb le place sa stie daca ei sunt game. Sunt foarte incantat sa stiu ca orice exemplar de pit, chiar unul mediocru in raport cu alti pit-bulli game, este oricum mult mai curajos si hotarat sa reuseasca in absolut orice confruntare mai mult decat oricare alt exemplar din alta rasa. Astfel, fara a incerca macar sa-ti testezi cainele, poti fi sigur de gamenessul cainelui plecand de la simplul fapt ca este pit-bull. Bineinteles ca nu toti pitbullii sunt la fel de game. S-a demonstrat ca exista o ordine a gradului de gameness la pit-bulli.
Daca ati realiza un grafic, ati obtine o curba clasica in forma de clopot, cu foarte multi caini care sunt game, multi carora le este frica de propria lor umbra si foarte multi care se afla undeva la mijlocul celor doua extreme. Daca ati compara graficul acestei rase cu altul, al oricarei alte rase, ati observa ca exista un salt mic intre curba pitbullilor si cea a celorlalte rase. A doua intrebare este cu privire la urmatoarea tema: cum ne putem testa cainii daca sunt game fara a-i pune in ring ?
Toti proprietarii de caini cred ca exista ceva unic si superlativ la rasa cainelui sau. Gameness-ul este pentru mine, un inrait al acestei rase, cel mai special lucru pe care il gasesti la acesti caini. De fapt, lasati-ma sa corectez. Ceea ce iubesc cel mai tare la acesti caini este modul in care stiu sa fie dragastosi si prietenosi cu toata lumea. Cateaua mea reuseste sa faca pe toata lumea sa rada cu mania ei pentru pupaturi, de aceea sunt fericit sa o iau cu mine oriunde. Aceasta calitate nu e neaparat straina de gameness.
Asa cum spuneam mai inainte, gameness-ul la pitbull merge mana in mana cu iubirea pentru oameni, cu entuziasmul depus in orice fel de activitate. Tin sa mentionez aici ca nu imi pasa cat de game este cainele meu, comparabil cu alte exemplare din rasa ei. Nu cred sa fie cine stie ce, dat fiind faptul ca parintii ei au fost folositi la weight pulling, si nu la lupte, si ar trebui sa mergi foarte departe in pedigree ca sa mai gasesti vreun stramos care a fost testat pentru gameness.
Dar va pot spune cu mana pe inima, si asta va pot confirma si multi alti proprietari de caini din Hyde Park, ca este cea mai jucausa femela care poate fi vazuta in zona. Pur si simplu da pe dinafara de fericire, sare in toate directiile de bucurie de fiecare data cand un trecator o vede si-i zambeste. E important sa nu uitam paradoxul: ea este asa cum este, tocmai multumita selectiei pe care au facut-o crescatorii de caini de lupta.

linie2

baracuda


Pana acum 15 ani, nu erau decat cativa crescatori care se ocupau intensiv de selectia acestei rase si cred ca toti isi testau cainii pentru a decide care dintre ei urma sa aiba dreptul la reproducere. La acea vreme nu se auzea de pitbulli care atacau copiii prin parcuri. Abia dupa 1980, cand rasa a devenit dintr-o data populara, cand o multime de necunoscatori si-au luat astfel de caini si s-au apucat sa-i inmulteasca la voia intamplarii, au aparut si accidentele. Cainii care au fost autorii unor astfel de atacuri nu au fost caini de lupta, ci exact contrariul.
Criteriile crescatorilor de pe vremuri au disparut complet odata cu bunul simt, si selectia nu s-a mai facut dupa gameness, ci dupa agresivitate, ceea ce nu e deloc acelasi lucru. Multi dintre proprietarii de pitbull nu intelegeau, si nu inteleg nici acum, faptul ca un campion nu se poate face, ci se naste asa. Nu orice caine este un caine de lupta. Si totusi ei au incercat sa-i determine sa lupte, punandu-i fata in fata cu alti caini, intaratandu-i si facand tot felul de astfel de lucruri nepermise.
Chiar acum catva timp am citit o astfel de stire despre un pusti de 19 ani din Philadelphia care isi tinea pitbull-ul la intuneric, intr-o boxa murdara si rece. Singurul contact al acestui caine cu lumea era cand ticalosul de stapan ii arunca hrana: pisici si caini vii furati de prin curtile vecinilor! In momentul arestarii, a declarat politiei ca il antrena pentru a deveni un bun luptator. Astfel de oameni, si nu crescatorii din alte vremuri, sunt cauza degenerarii rasei. Astfel de pusti sunt si cei care apar in mass-media, mandri nevoie mare sa expuna ochilor celor neavizati ce inseamna un caine de lupta.

floyd



In mainile unui nepriceput, acesti caini blanzi si iubitori (calitati atat de cautate de crescatorii din vechime) devin niste instrumente criminale. "Pitbull de vanzare. Cap mare, oase groase, excelent caine de atac - 250$". Astfel de anunturi vezi peste tot in ziua de azi. Din punctul de vedere al crescatorilor adevarati, lipsa completa a agresivitatii fata de oameni era o trasatura indispensabila pentru un caine de lupta, din motive de siguranta personala; altfel cum ar fi putut fi despartiti in timpul luptei ? Cainii lor nu s-ar fi gandit niciodata sa muste o mana, nici macar in surescitarea din timpul luptei.
Un pitbull de rasa pura este atat de stabil emotional incat chiar si atunci cand este ranit grav intr-un accident si sufera cumplit, nu il va musca pe stapanul care incearca sa-l ridice, spre deosebire de oricare alt caine, din orice alta rasa. Pitbullii de rasa pura sunt ca si labradorii, nu incearca niciodata sa-si domine stapanii si nu vor face nimic cand tu nu esti atent, pentru a castiga o pozitie superioara in haita. De asemenea, este extrem de greu sa gasesti un pitbull care sa maraie cand ii iei farfuria de mancare de sub nas sau ii iei un os din gura. Va puteti imagina un labrador care ar marai in timp ce stapanul vrea sa-i ia rata abia aportata din gura? Asa si cu pitbullul, a fost crescut sa nu muste niciodata omul si selectionat ca atare de generatii intregi. Pur si simplu nimeni nu ar fi avut curajul sa intre impreuna cu un pitbull agresiv in ring, pentru a fi handler sau arbitru, asa ca astfel de caini erau complet inutili. Rezultatul inlaturarii lor din procesul de selectie se vede clar la 99% dintre cainii pitbull de rasa.
O alta trasatura extraordinara a acestor caini este ca au capacitatea sa analizeze o situatie dificila si sa decida daca este sau nu cazul sa se agite. Sa va povestesc o intamplare cu cainele meu Ruby, care ilustreaza perfect acest lucru. Vara trecuta, sotia mea era impreuna cu ea in curtea din spatele blocului de locuinte, cand a aparut un pusti de 6 ani invartind de zor deasupra capului o sabie de plastic. Probabil se juca de-a testoasele Ninja. Inainte ca sotia mea sa poata reactiona, pustiul a venit catre Ruby si a lovit-o in cap cu sabia lui. Ruby a raspuns, insa, ca de obicei, dand din coada. Si-a dat seama imediat ca era o joaca, asa ca n-a facut decat sa-i sara pustiului pe umeri si sa-l linga pe fata.